Stadionul Iuliu Bodola a fost construit în 1924 şi găzduieşte meciurile echipei FC Bihor. Tot pe acesta arenă, în sezonul 1948-1949, echipa fanion a Bihorului - pe acea vreme numită ICO - câştiga unicul titlu de Campioană a României. In 27 noiembrie 2008, Stadionul Municipal, a fost botezat dupa fosta glorie a fotbalului românesc, Iuliu Bodola.
Capacitatea stadionului era de 22.500 locuri înainte de a fi montate scaunele, care vor duce la o scadere a acesteia. Estimativ, capacitatea stadionului dupa montarea scaunelor va fi de aproximativ 18000 locuri. Momentan, stadionul are o capacitate de aproximativ 11.000 de locuri pe scaune, 80 la tribuna oficială, 756 la tribuna zero, 3027 la tribuna I, 2904 la peluza I, 2900 la peluza II şi 1400 în cele două colţuri. La tribuna II momentan accesul spectatorilor este interzis din cauza vechimii si urmeaza, cel mai probabil, sa fie demolata.
Unul din cele mai importante meciuri disputate pe acest stadion a fost amicalul dintre România şi Israel (0-0) în 1984, meci la care au asistat 30.000 de spectatori.
Vedere dinspre Peluza Sud
Stadionul Iuliu Bodola este un stadion de tip britanic - doar pentru fotbal, fără pistă de atletism. Tribunele ajung foarte aproape de gazon, lucru care creează o presiune foarte mare asupra jucătorilor.
miercuri, 11 februarie 2009
duminică, 11 ianuarie 2009
Stadionul Municipal (Râmnicu Vâlcea)
Stadionul Munincipal Râmnicu Vâlcea se află în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Are o capacitate de 12.000 de locuri. Acesta găzduieşte echipa de fotbal CSM Râmnicu Vâlcea şi multe alte concursuri. Este cel mai mare stadion din Râmnicu Vâlcea.De zilele oraşului,stadionul găzduieşte concerte ale unor mari formaţii şi cântăreţi din România dar şi din străinătate.Pe acest stadion s-a jucat un meci foarte cunoscut de vâlceni,Steaua vs.CSM,Steaua câştigând.Stadionul este bine îngrijit,având gazon natural.În spatele stadionului se află un stadion mai mic care este folosit pentru antrenrea copiilor care joacă la CSM Junior.
joi, 11 decembrie 2008
Stadionul Venus
Venus a fost unul dintre primele stadioane romanesti cu o capacitate peste 10.000 de locuri. Stadionul "Venus", cu o capacitate de 15.000 locuri, a fost inaugurat în anul 1931, avea instalaţie de nocturnă, terenuri anexe, cabinete medicale şi de recuperare (a fost demolat după instaurarea regimului comunist; s-a aflat pe locul unde este azi parcul Ştirbei lângă Opera Română).
În anul 1935 Arena Venus a găzduit două premiere pentru fotbalul românesc:
- primul meci în nocturnă
- primul cuplaj (22 septembrie 1935) Unirea tricolor - AMEFA şi CFR Bucureşti - Crişana Oradea
Terenul de pe "Venus" a fost primul teren gazonat din ţară. Arena a fost construită din banii personali ai unuia dintre preşedinţii clubului, Alexandru Elădescu, cel care şi-a sacrificat o pădure în acest scop (de menţionat că arena era construită din lemn, cu stâlpi de susţinere din beton armat). Venus Bucureşti a fost o echipă foarte iubită în epocă. Este celebru şeful galeriei venusiste de atunci George Chibrit.
În anul 1935 Arena Venus a găzduit două premiere pentru fotbalul românesc:
- primul meci în nocturnă
- primul cuplaj (22 septembrie 1935) Unirea tricolor - AMEFA şi CFR Bucureşti - Crişana Oradea
Terenul de pe "Venus" a fost primul teren gazonat din ţară. Arena a fost construită din banii personali ai unuia dintre preşedinţii clubului, Alexandru Elădescu, cel care şi-a sacrificat o pădure în acest scop (de menţionat că arena era construită din lemn, cu stâlpi de susţinere din beton armat). Venus Bucureşti a fost o echipă foarte iubită în epocă. Este celebru şeful galeriei venusiste de atunci George Chibrit.
marți, 11 noiembrie 2008
Stadionul Romcomit
Stadionul Romcomit a fost un stadion de fotbal situat în București, în zona în care se află acum Opera Română și Facultatea de Drept.
Stadionul făcea parte dintr-un complex sportiv aparținând Băncii Comerciale Româno-Italiene, complex care mai conținea și un bazin de înot, terenuri de tenis, sală de box și de scrimă. [1] Construcția a început în 1922, iar stadionul a fost inaugurat în anul 1923. Pe acest stadion și-a desfășurat activitatea echipa Romcomit având ca președinte și fondator pe Ettore Brunelli, iar începând din 1924 echipa Juventus București, care a rezultat prin fuziunea Romcomit cu Triumf.
Pe stadionul Romcomit s-au desfășurat primele meciuri în nocturnă din România, la 13 și 14 septembrie 1933. Este vorba de două meciuri amicale susținute de echipa Ujpest Budapesta cu CFR București (actuala Rapid), respectiv cu Venus București. Instalația de nocturnă era una rudimentară, constând din câteva becuri agățate pe 9-10 fire întinse deasupra terenului la 10-12 metri înălțime. Conform descrierii lui Ioan Chirilă din cartea "Glasul roților de tren", la unele degajări mai înalte, mingea se pierdea în întuneric sau lovea din întâmplare unul dintre becuri. Atunci când se întâmpla asta, becurile erau înlocuite la pauză de un angajat al stadionului, folosind o scară de zugrav. [2]
Stadionul a fost demolat la începutul anului 1934 din dispoziția regelui Carol al II-lea, chiar în sezonul în care Juventus promovase în „A", pentru a construi în acest loc “Cetatea Universitară”, complexul studențesc de astăzi, situat lângă Facultatea de Drept. [3]
Stadionul făcea parte dintr-un complex sportiv aparținând Băncii Comerciale Româno-Italiene, complex care mai conținea și un bazin de înot, terenuri de tenis, sală de box și de scrimă. [1] Construcția a început în 1922, iar stadionul a fost inaugurat în anul 1923. Pe acest stadion și-a desfășurat activitatea echipa Romcomit având ca președinte și fondator pe Ettore Brunelli, iar începând din 1924 echipa Juventus București, care a rezultat prin fuziunea Romcomit cu Triumf.
Pe stadionul Romcomit s-au desfășurat primele meciuri în nocturnă din România, la 13 și 14 septembrie 1933. Este vorba de două meciuri amicale susținute de echipa Ujpest Budapesta cu CFR București (actuala Rapid), respectiv cu Venus București. Instalația de nocturnă era una rudimentară, constând din câteva becuri agățate pe 9-10 fire întinse deasupra terenului la 10-12 metri înălțime. Conform descrierii lui Ioan Chirilă din cartea "Glasul roților de tren", la unele degajări mai înalte, mingea se pierdea în întuneric sau lovea din întâmplare unul dintre becuri. Atunci când se întâmpla asta, becurile erau înlocuite la pauză de un angajat al stadionului, folosind o scară de zugrav. [2]
Stadionul a fost demolat la începutul anului 1934 din dispoziția regelui Carol al II-lea, chiar în sezonul în care Juventus promovase în „A", pentru a construi în acest loc “Cetatea Universitară”, complexul studențesc de astăzi, situat lângă Facultatea de Drept. [3]
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Stadionul Republicii
Stadionul Republicii (numit și Stadionul ONEF sau Stadionul ANEF) a fost un stadion din București, amplasat în apropiere de clădirea actuală a Palatului Parlamentului.
Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților cu scorul de 35-3. Stadionul ONEF (Oficiul Național de Educație Fizică, mai târziu ANEF - Agenția Națională de Educație Fizică) a fost proiectat de Horia Creangă și Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiți arhitecți ai vremii, și a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj.[1] În timpul războiului, stadionul a fost mistuit de flăcările unui incendiu, însă ulterior a fost reconstruit și redat în folosință, sub numele Stadionul Republicii, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Populare Române.[2] Inițial, stadionul avea aproximativ 20.000 de locuri, dar după reconstruire a fost îmbunătățit de mai multe ori, ajungând la o capacitate de peste 40.000 de locuri.[3] Stadionul Republicii a fost al doilea stadion din România care era dotat cu o instalație de nocturnă, după Stadionul Romcomit din București.[4]
Imagine de la meciul amical de fotbal România - RDG, desfășurat pe Stadionul Republicii în 26 octombrie 1952
De-a lungul timpului, stadionul a găzduit 42 de meciuri ale echipei naționale de fotbal, unul al echipei olimpice, 15 jocuri din cupele europene, 22 de finale ale Cupei României și multe alte meciuri de campionat, cupă, etc.[2] În aceeași arenă s-au desfășurat nenumărate competiții atletice, printre care mai multe ediții ale Campionatelor Internaționale de Atletism ale României. Tot aici au fost doborâte mai multe recorduri mondiale sau europene: Bob Gutowski în 1957 (record mondial la săritura cu prăjina)[5]; Iolanda Balaș la săritura în înălțime (9 din cele 14 recorduri mondiale obținute între anii 1956 și 1961)[6]; Henk Visser în 1956 (record european la săritura în lungime). În anii 1960, pe acest stadion au evoluat prima dată în România baschetbaliștii americani de la echipa de baschet demonstrativ Harlem Globetrotters.
În afară de evenimentele sportive (fotbal, rugby, atletism, handbal, baschet, box, tenis și chiar badminton), pe acest stadion s-au desfășurat și câteva adunări populare. Istoricul Dinu C. Giurescu relatează că în septembrie 1944 "la stadionul ANEF a avut loc prima adunare comunistă convocată de Partidul Comunist Român, proaspăt devenit legal. Câteva mii de oameni au cerut zgomotos demisia guvernului prezidat de generalul Sănătescu, sub simplul pretext că Guvernul nu a fost în stare să ceară epurarea".[1]
Stadionul a fost demolat în anii 1980, deoarece era prea aproape de Casa Poporului, iar Ceaușescu plănuia să construiască un elicodrom pe amplasamentul respectiv. Deși elicodromul nu a fost finalizat, structura stadionului a fost grav afectată, iar acum în locul acestuia se află garajul subteran al Camerei Deputaților.[2]
Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților cu scorul de 35-3. Stadionul ONEF (Oficiul Național de Educație Fizică, mai târziu ANEF - Agenția Națională de Educație Fizică) a fost proiectat de Horia Creangă și Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiți arhitecți ai vremii, și a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj.[1] În timpul războiului, stadionul a fost mistuit de flăcările unui incendiu, însă ulterior a fost reconstruit și redat în folosință, sub numele Stadionul Republicii, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Populare Române.[2] Inițial, stadionul avea aproximativ 20.000 de locuri, dar după reconstruire a fost îmbunătățit de mai multe ori, ajungând la o capacitate de peste 40.000 de locuri.[3] Stadionul Republicii a fost al doilea stadion din România care era dotat cu o instalație de nocturnă, după Stadionul Romcomit din București.[4]
Imagine de la meciul amical de fotbal România - RDG, desfășurat pe Stadionul Republicii în 26 octombrie 1952
De-a lungul timpului, stadionul a găzduit 42 de meciuri ale echipei naționale de fotbal, unul al echipei olimpice, 15 jocuri din cupele europene, 22 de finale ale Cupei României și multe alte meciuri de campionat, cupă, etc.[2] În aceeași arenă s-au desfășurat nenumărate competiții atletice, printre care mai multe ediții ale Campionatelor Internaționale de Atletism ale României. Tot aici au fost doborâte mai multe recorduri mondiale sau europene: Bob Gutowski în 1957 (record mondial la săritura cu prăjina)[5]; Iolanda Balaș la săritura în înălțime (9 din cele 14 recorduri mondiale obținute între anii 1956 și 1961)[6]; Henk Visser în 1956 (record european la săritura în lungime). În anii 1960, pe acest stadion au evoluat prima dată în România baschetbaliștii americani de la echipa de baschet demonstrativ Harlem Globetrotters.
În afară de evenimentele sportive (fotbal, rugby, atletism, handbal, baschet, box, tenis și chiar badminton), pe acest stadion s-au desfășurat și câteva adunări populare. Istoricul Dinu C. Giurescu relatează că în septembrie 1944 "la stadionul ANEF a avut loc prima adunare comunistă convocată de Partidul Comunist Român, proaspăt devenit legal. Câteva mii de oameni au cerut zgomotos demisia guvernului prezidat de generalul Sănătescu, sub simplul pretext că Guvernul nu a fost în stare să ceară epurarea".[1]
Stadionul a fost demolat în anii 1980, deoarece era prea aproape de Casa Poporului, iar Ceaușescu plănuia să construiască un elicodrom pe amplasamentul respectiv. Deși elicodromul nu a fost finalizat, structura stadionului a fost grav afectată, iar acum în locul acestuia se află garajul subteran al Camerei Deputaților.[2]
joi, 11 septembrie 2008
Stadionul Michael Klein
Stadionul Michael Klein este un stadion din Hunedoara, România. Este stadionul oficial al fostului clubului de fotbal Corvinul Hunedoara. Stadionul are o capacitate de 16.500 locuri. Stadionul poarta numele unui fost jucător, Michael Klein, care a jucat la echipă 313 meciuri între anii 1973 – 1988.Momentan pe acest stadion evolueaza echipa de fotbal din Liga 4 , FC Hunedoara.
luni, 11 august 2008
Stadionul Areni
Stadionul Areni a fost amenajat prin muncă patriotică [1], fiind inaugurat oficial în anul 1963, când s-a finalizat construcţia tribunei principale prevăzută la parter cu vestiare pentru sportivi. Iniţial s-a numit Stadionul Municipal.
Stadionul a fost extins în anii 1976-1977 (când s-au adăugat tribunele laterale) şi 1980-1982 (când s-a construit tribuna a doua). În anul 2002, stadionul a fost modernizat modificându-se aspectul şi confortul tribunei oficiale, au fost vopsite peluzele şi spaţiile din cadrul tribunei a doua, s-au înlocuit gradenele cu scaune şi s-a amenajat un grup sanitar [2].
Capacitatea stadionului este de 12.000 locuri şi este destinat în principal meciurilor de fotbal, dar se organizează aici şi alte tipuri de competiţii sportive, existând o pistă de atletism, precum şi spectacole muzicale.
La data de 23 aprilie 2009 a fost organizat aici un concert al pianistului francez Richard Clayderman, la care au asistat peste 12.000 spectatori [3].
Stadionul a fost extins în anii 1976-1977 (când s-au adăugat tribunele laterale) şi 1980-1982 (când s-a construit tribuna a doua). În anul 2002, stadionul a fost modernizat modificându-se aspectul şi confortul tribunei oficiale, au fost vopsite peluzele şi spaţiile din cadrul tribunei a doua, s-au înlocuit gradenele cu scaune şi s-a amenajat un grup sanitar [2].
Capacitatea stadionului este de 12.000 locuri şi este destinat în principal meciurilor de fotbal, dar se organizează aici şi alte tipuri de competiţii sportive, existând o pistă de atletism, precum şi spectacole muzicale.
La data de 23 aprilie 2009 a fost organizat aici un concert al pianistului francez Richard Clayderman, la care au asistat peste 12.000 spectatori [3].
Abonați-vă la:
Postări (Atom)